Critica unui teatru, indiferent de dimensiunea sau renumele său, poate duce la stigmatizare în rândul comunității culturale. Potrivit gazetă-valceana.ro, actorii și regizorii se mobilizează rapid pentru a apăra statutul și locul lor de muncă, considerând că orice observație negativă echivalează cu „imixtiuni în actul cultural”. Aceasta este o observație relevantă în contextul managementului artistic al teatrului de la Vâlcea.
👉 Conducerea teatrelor din Vâlcea criticată pentru Lipsa de experiență artistică
Cazul Vâlcea ilustrează acest fenomen, unde cele două teatre, Anton Pann și Ariel, au fost conduse de contabile, stârnind critici din partea specialiștilor în cultură. Această situație este considerată alarmantă, deoarece personajele implicate sunt percepute ca fiind, în ciuda neexperienței lor, figure centrale în funcționarea instituțiilor teatrale.
Întrebarea care se ridică este cum două persoane, care ar trebui să se concentreze pe aspectele financiare, au obținut un rol atât de influent în activitatea artistică. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la selecția liderilor culturali și la criteriile de evaluare a competențelor necesare pentru a gestiona teatrele publice.
👉 Efectele negative ale criticii asupra dialogului cultural
Critica constructivă, esențială pentru orice domeniu artistic, devine astfel uneori un adevărat exercițiu de risc pentru cei care își asumă să comenteze asupra activităților culturale. „Ești un paria”, afirmă criticii, subliniind efectele negative ale etichetării asupra celor care îndrăznesc să abordeze subiecte sensibile. Această dinamică ar putea îngreuna dialogul critic și deschiderea către îmbunătățire.
În concluzie, scandalul directorilor contabili din teatrele vâlcene oferă un exemplu de modul în care managementul cultural poate fi influențat de lipsa de experiență și de nevoia de a proteja o industrie de divertisment adesea fragilă, bazată pe fonduri publice.
