O mișcare anti-impozite capătă avânt online în Franța, punând în alertă guvernul președintelui Emmanuel Macron, care se pregătește pentru o confruntare bugetară potențial explozivă în această toamnă. „Nicolas qui paie” (Nicolas plătește nota) a devenit un slogan pentru angajații cu guler alb care consideră că sunt supraimpozitați pentru a finanța un sistem de asistență socială în declin, scrie Politico într-un articol dedicat mișcării online care a pornit de la o memă din anul 2020. Chestiunea în discuție este un factor politic semnificativ în contextul în care liberalii centriști ai lui Macron sunt în defensivă, iar Raliul Național al Marinei Le Pen vizează președinția în 2027. Originea lui „Nicolas” este adesea atribuită unei meme provocatoare din 2020, în care personajul era înfățișat ca un muncitor de 30 de ani din clasa mijlocie, disperat, cu capul în mâini. Mema sugera că el plătea factura pentru ca pensionarii „Chantal și Bernard” să se bucura de croaziere, precum și pentru prestațiile sociale ale lui „Karim”, în vârstă de 25 de ani, dar și pentru ajutorul pentru dezvoltare acordat Africii. Conceptul Nicolas a devenit recent un punct de referință în dezbaterea politică din Franța, iar o întrebare importantă este dacă Le Pen poate obține mai multe voturi din rândul contingentului „Nicolas”, adesea reticent, care a tendința să considere politicile sale mai aliniate intereselor generației baby-boomers, „Chantal și Bernard”. Potrivit datelor agenției de monitorizare Visibrain, împărtășite cu Politico, de la începutul anului au fost postate peste 503.000 de tweet-uri despre fenomenul „Nicolas qui paie”, activitatea înregistrând un vârf în iunie. Nicolas – un nume comun printre băieții născuți în anii 1980 – a ajuns să simbolizeze frustrările clasei de mijloc din Franța: prea „bogați” pentru a beneficia de ajutoare sociale, dar nu suficient de bogați pentru a scăpa de povara creșterii impozitelor. Sloganul a căpătat uneori un ton mai sumbru, anti-imigrație, unele postări acuzând străinii că exploatează sistemul de asistență socială din Franța. Tendința a devenit atât de semnificativă încât Palatul Elysée o monitorizează îndeaproape. „Suntem atenți la mișcări precum «Nicolas qui paie»”, a declarat un consilier de la Elysée, care a dorit să rămână anonim din motive de protocol. „Poate fi văzută fie ca o mișcare populistă de extremă dreapta, fie ca un semnal de alarmă că acceptarea impozitelor de către populație este pe cale să se epuizeze”, a spus el. „Noi credem că este vorba de ambele lucruri și că este un semn că impozitele nu trebuie să crească.” Momentul este delicat. Prim-ministrul François Bayrou promovează un buget auster pentru 2026, care vizează reduceri de cheltuieli și noi impozite în valoare de 44 de miliarde de euro. Acesta include și măsuri controversate din punct de vedere politic, precum eliminarea a două dintre cele 11 zile de sărbătoare legală din Franța. „Situația se va încinge în toamnă”, a declarat un oficial francez. „Trebuie să reducem cheltuielile cu 30 de miliarde, iar noi nu suntem buni la reduceri.” Odată limitată la grupuri marginale de extremă dreapta, expresia „Nicolas qui paie” (Nicolas e cel care plătește) a intrat în mainstream în ultimele luni. Potrivit sondajului OpinionWay realizat de Bruno Jeanbart, tabăra lui Macron „are dreptate să fie îngrijorată” de mișcare. „Ei știu că aceasta ajunge la inima electoratului lor, tineri de succes care cred în munca asiduă și care l-au votat pe Macron.” Pentru președintele francez, „Nicolas qui paie” evocă amintiri neplăcute ale unei alte mișcări populare, Vestele Galbene din 2018 și 2019. Această campanie anti-impozite a apărut pe Facebook și a dus la săptămâni de proteste violente care l-au obligat pe Macron să facă concesii rare, renunțând la o majorare a taxelor pe combustibili și la o majorare a impozitelor pentru pensionari. În mod ironic, aceasta din urmă era tocmai genul de măsură care ar fi putut să atragă generația frustrată de astăzi a lui „Nicolas”. Vestele Galbene și cohorta „Nicolas qui paie” sunt grupuri demografice diferite și este greu de prevăzut cum vor evolua astfel de mișcări spontane și, mai ales, cât sprijin public vor obține. Dar o altă tendință îngrijorează deja autoritățile. Apelurile online la organizarea de proteste și „blocarea țării” pe 10 septembrie se înmulțesc, câștigând teren în rândul grupurilor anti-Macron de pe internet. Pe măsură ce mișcarea „Nicholas” câștigă teren, unii politicieni, chiar din cadrul guvernului Macron, încearcă să profite de popularitatea acesteia în rândul alegătorilor frustrați din clasa de mijloc. Ministrul de interne Bruno Retailleau, cunoscut pentru pozițiile sale dure, a criticat luna trecută bugetul propus de Bayrou, afirmând că va face noi propuneri pentru creșterea veniturilor și avertizând că, în caz contrar, „Nicolas va continua să plătească”. Între timp, Éric Ciotti, un parlamentar conservator radical, a afirmat în iunie că „nu contează” că Jocurile Olimpice de la Paris au depășit cu mult bugetul, deoarece „Nicolas este cel care plătește nota”. Dar, potrivit sondajului Jeanbart, întrebarea este dacă această mișcare semnifică o schimbare mai profundă, cu generațiile mai tinere, cu venituri medii, care se îndepărtează de partidele mainstream, potențial către grupurile de extremă dreapta, inclusiv Raliul Național al lui Le Pen. „Istoric, Raliul Național a avut dificultăți în a atrage acest tip de populație”, a spus el. „Dacă vor reuși să pătrundă în rândul acestor alegători, ar putea ajunge să atragă majoritatea electoratului”. Cu toate acestea, transformarea nemulțumirii online în voturi s-ar putea dovedi dificilă. În timp ce Le Pen rămâne favorită în cursa prezidențială din 2027, apărarea fermă a drepturilor pensionarilor și a protecției sociale de către partidul său ar putea intra în conflict cu prioritățile susținătorilor mișcării „Nicolas”. Faptul că Le Pen are sau nu răspunsurile pot fi irelevante, deoarece pentru mulți contribuabili francezi, politica înseamnă din ce în ce mai mult o modalitate de a-și exprima frustrarea față de sistem.